Cine sunt?
Totul a inceput in vara lui 1981 atunci cand un baiat la 29 de ani, pe nume Gelu, a hotarat sa plece la munte cu sotia lui, o fata frumoasa la 24 de ani pe nume Liliana. Punctul culminant al acelei iesiri la munte a fost un concurs de natatie lansat de Gelu cu sosirea la Liliana, in care au participat milioane de concurenti, si care a avut doar un singur castigator. Astfel dupa noua luni, in Aprilie 1982, a aparut pe lume, poate, viitorul presedinte al Romaniei, Alexandru V********u.
Despre mine:
Nici nu stiu cu ce sa incep… Pai imi plac mai toate genurile de muzica, cu un mare plus pentru rock si cu un mare minus pentru muzica cocalareasca (manele plus radiourile comerciale). Timpul liber mi-l petrec alaturi de familie (copil si sotie), insa nu imi pot neglija nici prietenii, cu toate ca in ultimii ani i-am vazut la fata destul de rar. Una dintre pasiunile mele este sa ma dau cu placa la munte (nu stiu cand voi mai face asta, insa iubesc aceasta activitate aproape la fel de mult ca pizda si berea). In acelasi timp imi place sa ma plimb si cu rolele in parc (aici recunosc, sunt destul de praf, insa nici cand dau la buci nu pot spune ca sunt Ron Jeremy). Totusi, printre altele, ador sa imi satisfac acele nevoi fiziologice care se produc numai de unul singur, cum ar fi: sa ma bas, sa ma scarpin la cur, sa ma scobesc in nas, sa ragai, sa scuip atunci cand situatia o cere, sa-i dau in cap lui Mutu etc etc…adica acele nevoi normale si naturale din viata de zi cu zi.
Imi place sa cred ca am ajuns la un nivel atat de avansat incat cuvantul rasism nu isi mai are locul in vocabularul meu. A fost o perioada in viata mea cand eram destul de nationalist (nu extremist), insa tot timpul am sustinut ca omul trebuie respectat pentru ceea ce e el ca persoana, nu ca rasa sau etnie. Nimeni nu e vinovat ca s-a nascut unde s-a nascut. Asa cum nici tiganul, ungurul, rusul sau evreul nu are nici o vina ca s-a nascut pe niste meleaguri unde nu e acceptat de marea masa a populatiei (cum nici "strainii" nascuti pe meleagurile acestora nu sunt acceptati de catre bastinasi), asa nici eu nu sunt vinovat ca m-am nascut aici. Credeti ca nu era bine ca mama sa ma scoata din a sa pasarica intr-o tara precum Elvetia, Norvegia, Australia, Germania, Danemarca, Japonia, Coreea de Sud sau Austria? Am eu vreo vina ca m-am nascut in Romania, furat fiind pe zi ce trece doar fiindca exist, fara ca nimeni sa nu faca nimic? Ce-i drept, ma puteam foarte usor naste in Somalia, Afganistan, Siria sau intr-una din tarile foarte rau famate ale lumii, unde este mult mai rau din toate punctele de vedere. Ceea ce vreau sa spun este ca nimeni nu isi alege etnia sau locul nasterii inainte ca acest lucru sa se produca, motiv pentru care imi este foarte greu sa-i discriminez pe cei din jur. Mai mult, nationalistul din mine usor usor a murit, el fiind de fapt folosit de catre politicieni in atingerea usor scopuri personale... evident, cu ajutorul pulimii care pune botu'.
Una dintre cele mai mari pasiuni ale mele (daca nu, cea mai mare) este sa ma duc la concertele cu muzica rock, si nu numai, iar asa cum se observa in filmuletul de mai jos, atunci cand ma duc la un astfel de eveniment chiar nu stau degeaba. Zeita Fortuna mi-a fost alaturi in foarte multe momente, reusind astfel sa vad pe viu mai toate numele mari. Din punct de vedere muzical, cel mai mult mi-a placut concertul cu Megadeth din Bucuresti 2005, dar foarte misto au fost si cele cu Iron Maiden, Dio, Atheist, Fates Warning, Agent Fresco, Cynic, Chemical Brothers, Black Sabbath feat. Dio sau Slayer (ultimele doua fiind in Bulgaria, restul in Romania). Ca show in schimb, AC/DC (Bucuresti, 2010) va ramane multa vreme pe locul 1. Ca sa pot muri cu adevarat fericit (pe la o suta si ceva de ani, evident) ar trebui sa-i mai vad si pe Tool, Porcupine Tree, Hell, plus formatiile din care fii-miu va face parte.
Dupa cum se vede si in limbajul ce il folosesc, educatia mea nu este una iesita din comun, dar nici nu pot spune ca e inexistenta. Am absolvit liceul de lemnari, cu atestat de lemnar, iar in paralel am facut patru ani de kaiac de performanta la nivel municipal si national. Pe langa asta, am terminat facultatea de sport din cadrul ANEFS, dar si un masterat in jurnalism sportiv la Spiru, masterat in care desi am toate examenele luate, nu mi-am dat dizertatia si nici nu se stie daca o voi da vreodata.
Printre altele am si un talent actoricest desavarsit si iesit din comun. Iar dovada acestei afirmatii consta in rolul principal jucat de mine din filmul de scurt metraj “Acolo e frig”, un film in regia lui Trusca Bogdan, aparut in Septembrie 2007. Acesta poate fi vizionat integral in imaginea video de mai jos.
Ce caut aici?
Sunt aici pentru a-mi exprima parerile, sentimentele si frustrarile, pentru a ma descarca si pentru a ma distra. Cele mai multe idei scrise in paginile acestui blog imi vin in mare parte atunci cand discut la bloc sau la o bere cu prietenii, ori cand merg cu metroul, cand citesc un articol pe internet, dar si (cu voia dumneavoastra) atunci cand ma cac. Sunt acele barfe din viata de zi cu zi, barfe fara de care viata noastra ar fi mult mai saraca. Si apropo de barfa, tin sa precizez ca sunt un mare adept al acestui curent, deoarece barfa a fost inventata de oamenii inteligenti pentru oameni inteligenti. In rest, nu caut nimic, nu caut sa devin un “blogger cu nume”, si exceptand scrierile prietenilor mei, nu ma interseaza in mod special alte bloguri.
Ideea acestui blog nu am copiat-o de la nimeni, desi sunt ferm convins ca pana in ziua de astazi sunt zeci de mii de useri care au subiecte de discutie asemanatoare cu ale mele. Iar daca se intampla ca multe dintre ideile mele sa le gasiti si pe alte bloguri scrise de alti autori, atunci va garantez 100% ca este pura intamplare... cel putin din partea mea.
De ce "La genul masculin" ?
